Jucăria de confort

Ști jucăria aceea pe care i-ai cumpărat-o copilului tău sau pe care poate a primit-o cadou, iar acum numai nu se mai desparte de ea?  Doarme cu ea, mănâncă cu ea, merge la bunici cu ea sau poate, pur si simplu îi place să o țină în brațe, fără un motiv anume.  Sau dimpotrivă, într-un moment când îi este greu. Le zicem jucării de confort :)

Jucăria de confort, se mai numește și jucărie de atașament, și este acel prieten special al copilului – o păpușă, un ursuleț, o păturică sau o jucărie croșetată – care îl însoțește în momente de liniște, la somn sau când are emoții puternice pentru a-l ajuta să le depășească mai ușor  Pentru copii, această jucărie poate fi un sprijin emoțional, un reper de siguranță într-o lume în care totul este în continuă schimbare….poate mult prea rapidă pentru ei. De fapt, sunt sigură că tot ce se întâmplă în lumea zilelor noastre este mult prea rapid pentru ca cei mici să apuce să proceseze totul într-un mod sănătos. Ce vorbim?…Și nouă, adulților ne e greu să ținem pasul, darămite celor mici?

Un exemplu care îmi vine acum în minte este momentul când copilul intră pentru prima dată în colectivitate. De la fiecare zi petrecută cu mama, sau o figură de atașament, dintr-o dată are de înfruntat o lume complet nouă, cu o grămadă de necunoscuți, o mie de reguli și provocări. Și ghici ce?…nici mama nu mai e prin preajmă. Să aibă o jucărie de atașament în această perioadă de tranziție cu ei, poate le-ar ușura un pic viața, nu credeți? Poate fi ancora lor până ajung din nou în brațele mamei, unde știu că sunt în siguranță și se poate descărca. Și nu vă stresați dacă o poartă cu el/ea peste tot. Nu încercați să îi forțați să renunțe la  ancora lor. Atunci când se va simți pregătit, va renunța copilul tău singur la jucăria de confort. Bine, musai să nu o pierdeți! Saaaau, luați două la fel, ca să fiți asigurați :)

Un alt exemplu de moment în care să te bucuri că al tău copil are o jucărie de confort, este cel al somnului - fie el de prânz sau de seară. Te poți folosi de jucărie să îl convingi mai ușor să vă puneți la timp la somn, iar el va adormi mult mai liniștit.  Că știți bine cum e: când trebuie să ne punem la somn, fix, da’  fix atunci îi e foame, sau mai vrea să se joace cu mai știu eu ce jucărie cu care nu s-a jucat destul în ziua aceea, sau îi e sete, sau îl trece la baie … și lista poate continua.

Atunci când Victor era mai agitat seara și nu prea vroia să ne băgăm în pat, mă prefăceam uneori că sunt vocea jucăriilor lui, care îl cheamă în pat: “Viiiiiictor, sunt Fram, haide la culcare că mi-a fost dor de tine toată ziua. Abia aștept să mă ți în brațe!” (Fram e unul din urșii croșetați după modelul din seria de cărți cu Fram, pe care m-a rugat să i-l fac). Se distra și i se părea  tare nostim cum mă prefac eu că sunt vocea jucăriei. De cele mai multe ori funcționa foarte bine (încă mă mai folosesc de el uneori). Bine, Fram doarme și acum cu Victor…el și încă vreo 6 jucării care sunt prezente la somn în fiecare seară. Și le mai rotim din când în când, că mai trebuie și spălate.

   El e Fram :)

Nu trebuie să-i atribuiți puteri magice acestei jucării, în final e doar o jucărie, dar îl poate ajuta să treacă mai ușor peste unele momente mai grele, când are emoții puternice - frica și tristețea sunt două din emoțiile prin care cred eu că un copil trece mai ușor dacă are o jucărie de confort alături. Sau cel puțin așa a fost la noi când Victor era mai micuț. Au fost și sunt unelte tare prețioase în viața noastră :)

    Uite, chiar în seara asta Victor s-a folosit de două din jucăriile din dotare pentru a se liniști înainte de somn. Am avut un musafir special azi, pe care Victor îl îndrăgește foarte tare: cățelul surorii mele, care a venit în vizită. Când au plecat Victor nu părea defel afectat, dar știam ce mă așteptă - agitație, neputiința de a se regla emoțional din cauza  tristeții despărțirii și multă gălăgie. Nu mă pot lăuda că am avut tare multă răbdare să îi fiu alături de dată asta, pentru că oboseala își spunea cuvântul, dar am văzut că e neliniștit și într-un final i-am zis: “Știu că ție dor de ei, dar îi vom revedea în curând. E bine că îți e dor, înseamnă că ai o inimă mare, care iubește. Hai, ia în brațe o mascota și gândește-te că e Hugo în brațele tale (așa îl cheamă pe cățel). Povestea e mai lungă, dar trecând direct la final: și-a luat două - una pentru buni și una pentru Hugo :)….și așa a adormit, cu ele în brațe...în două minute!

    Eu zic că e important să îi lăsăm pe copii să își proceseze emoțiile în propriul ritm, să nu-i grăbim prin ele. Altfel riscăm să rămână cicatrici care vor durea mai târziu. Însă pentru asta e nevoie să lucrăm noi cu emoțiile noastre mai întâi. 

    Jucăria de confort poate fi și un partener grozav de conversații pentru cel mic. Dacă trece prin emoții intense  sau și nu dorește să povestească despre ele, poate să-i vorbească jucăriei despre ceea ce simte și astfel poate se diminuează intensitatea emoției. Și nu, nu a luat-o razna copilul dacă se apucă să povestească cu jucăria, ci doar descarcă din bagajul emoțional pentru ca mai apoi să facă loc liniștii, calmului și clarității.

    Nu vă fie teamă să faceți echipă cu copilul și jucăria sa de confort. Așa puteți intra mai ușor în lumea lor fantastică, iar ei vor avea mai mare încredere în voi.

    Acestea fiind zise, nu-mi rămâne decât să mă bucur că pot face parte din povestea atâtor copilași care au deja acasă un astfel de prieten și să vă mulțumesc din toată inima vouă, celor care ați ales jucăriile Kinderina.

    Până data viitoare, aveți grijă de voi și nu uitați să mirosiți florile și să admirați norii.

Cu drag,

Viorina